← Toți termenii·Prețul inventarului
Ghid de referință · Prețul inventarului
Rate Card
Rate card-ul este prețul de listă publicat de vânzător pentru o unitate de inventar publicitar, cum ar fi un spot, un plasament sau un pachet, înainte de orice negociere. Funcționează ca punct de plecare de la care cumpărătorul și vânzătorul negociază un discount, iar acel discount produce prețul net care se facturează efectiv. Vânzătorii stabilesc și revizuiesc rate card-urile pe perioade, de regulă anual sau sezonier, defalcate pe tip de plasament, daypart, format sau poziționare.
Formulă
Exemplu cu cifre
Un post TV regional din Polonia publică un rate card de PLN 18,000 pentru un spot de 30 de secunde în prime-time (19:00-23:00). O agenție cu angajament de volum anual negociază 40% discount față de card. Net price = 18,000 x (1 - 0.40) = PLN 10,800 per spot. Pentru un flight de 20 de spoturi asta înseamnă PLN 216,000 față de o valoare de card de PLN 360,000, iar diferența de PLN 144,000 este economia care apare în raportul post-buy al clientului.
Cum se folosește
Rate card-ul ancorează negocierea, nu fixează prețul tranzacției; aproape niciun cumpărător nu plătește prețul de card. Vânzătorii revizuiesc cardul sezon de sezon și uneori îl umflă tocmai ca discountul afișat să pară mai mare fără ca prețul net să se schimbe. Cumpărătorii folosesc cardul ca bază stabilă pentru a urmări adâncimea discountului și inflația tarifelor de la an la an pe același inventar, nu ca preț de acceptat ca atare.
Greșeala frecventă
Greșeala este să judeci o înțelegere după mărimea discountului față de card, nu după prețul net rezultat, pentru că vânzătorii pot umfla prețul de card ca să genereze un discount aparent mai mare fără să reducă efectiv costul.